Silvia Puiu
Titlul acestui volum sugerează că este o continuare a Fluturi negri (volum publicat în 2023), niște fluturi metamorfozați după 20 de ani. Nu au neapărat legătură, putând fi citite independent. Este un volum de gânduri poetice în proză. Nu este în totalitate autobiografic, dar este trăire, gând, emoție, iubire, durere, pasiune sublimate într-un mod liric și ludic. Prima parte este o colecție de gânduri pe diverse teme, iar a doua parte reflectă liric emoții în stare brută. Anii trec pentru noi toți și nu avem un manual pentru a naviga prin viață, pentru a ști să nu mai facem greșeli; nu avem o procedură bine scrisă pe care să o urmăm și să avem garantat succesul prin viață sau dincolo... oriunde ar fi acest dincolo. Toți purtăm măști prin viață, iar această carte este o mască personală coborâtă pe jumătate... este o călătorie intimă, profundă și asurzitoare în tăcerea ei. Acest volum, ca și Fluturi negri, reflectă pasiunea autoarei pentru psihologie și filosofie, ceea ce își pune amprenta asupra modului în care aceasta scrie. Aceste două cărți prezintă, totodată, și evoluția Silviei Puiu în timp, de la adolescenta rebelă din Fluturi Negri la o persoană care explorează multiplele fațete ale personalității sale, dintr-o perspectivă psihologică, dar sublimată literar.
